Cartea Atacul de panică şi agorafobia vă deschide calea către înţelegerea mecanismelor de declasare ale atacurilor de panică. Veţi găsi informaţi inedite despre funcţionarea sistemului nervos central şi ce anume se întâmplă atunci când se declanşează un atac de panică. În carte sunt descris metode de relaxare dar, şi ceea ce trebuie să faceţi concret atunci când aveţi un atac de panică. Informaţiile sunt succinte şi vă vor ajuta cu adevărat în tratarea atacurilor de panică. Petru comenzi vă rog să mă conectaţi la email: florentin_george1960@yahoo.com

M-am străduit să adun în cartea de faţă cele mai bune şi cele mai simple metode care să ajute la combaterea anxietăţii şi a agorafobiei. Am încercat să explic apariţia şi dezvoltarea fricii din punct de vedere simptomatic şi psihologic, folosind cuvinte simple şi pe înţelesul tuturor. Vreau să subliniez că toţi, chiar toţi cei afectaţi de aşa ceva vor putea să se recupereze cu puţină voinţă şi încredere. Dacă te concentrezi la ceva, orice ar fi acel ceva, energia universului urmează aceeaşi cale. Acele lucruri la care te gândeşti tind să capete formă şi să atragă alte lucruri de valoare apropiată celor din gândirea ta. Trebuie să ştii că ceea ce crezi sau ceea ce gândeşti aduce ceea ce doreşti dar şi ceea ce nu doreşti, în funcţie de mesajul pe care îl transmiţi universului. Atragi ceea ce eşti şi acele lucruri asupra cărora te concentrezi. Dacă trăieşti emoţii negative şi în acelaşi timp le şi gândeşti, amplificându-ţi starea negativă, universul îţi va da mai mult din ceea ce simţi. Dacă trăieşti emoţii positive, pe care încerci să le menţii, universul îţi va arăta diverse căi pentru a te simţi bine în continuare. Atragi doar calităţile pe care le posezi deja…..

Cel mai important pas spre vindecarea sau obţinerea a ceea ce îţi doreşti este conştientizarea faptului că orice lucru din ceea ce vedem, simţim sau imaginăm este o parte a unui uriaş flux de raţiune şi energie. Totul a fost făcut din ea şi totul este ea. Trebuie doar să îţi închipui ce înseamnă sănătatea pentru tine. După ce îţi închipui asta, poţi să închizi ochii, să îţi imaginezi şi să încerci să nu te mai stresezi. Cum vrei ca lucrurile să ia o întorsătură pozitivă în viaţa ta, atunci când tu nici măcar nu te gândeşti la asta? Acest concept nu este nicidecum o descoperire recentă. El există de la începutul timpului! Ne-a fost transmis prin scrieri şi învăţături chiar de Domnul Iisus Hristos, Biblia Sfânta Evanghelie după Matei capitolul 9 versetul 22 ,, Iar Iisus, întorcându-Se şi văzând-o, i-a zis: Indrăzneşte fiică, credinţa ta te-a mântuit. Şi s-a tămăduit femeia din ceasul acela.” Domnul Iisus Hristos ne-a arătat că pentru a înceta să mai suferim trebuie să ne schimbăm ideile limitante. Din acest exemplu înţelegem că femeia s-a vindecat prin credinţă şi că nu acţiunile ei imediate au făcut acest lucru. Domnul Iisus nu a spus ,,Te-am vindecat”, ci ,,Credinţa ta te-a vindecat. A avea credinţă este o gândire ,,energizantă”. Care sunt limitele şi ce te încurcă să ai ceea ce vrei? Sunt acele lucruri care te vor încurca să atragi orice vrei tu în viaţa ta. Tot ce ai de făcut este să crezi în DUMNEZEU şi în tine! Nimic nu este imposibil dacă avem credinţă şi încredere – credinţa că DUMNEZEU nu ne pedepseşte cu boală pentru păcatele mai mult sau mai puţin reale şi  nici nu vrea să ne simţim vinovaţi de ceva.

                                         

                                                

                                                              Un caz de agorafobie

Era o dimineaţă ca oricare alta, tocmai se trezise din somn, totul părea perfect. S-a bărbierit, a mâncat ceva în fugă, s-a îmbrăcat şi a plecat spre serviciu. Era un pic ameţit şi cam confuz, dar era normal după un lung şir de zile în care făcuse abuz de alcool, tutun şi nu mâncase prea bine. Călătorea cu tramvaiul spre birou când, pentru prima dată în viaţa lui a simţit că nu are aer. Era un pic agitat, dar a pus totul pe seama aerului închis din tramvai. A ajuns în birou şi a deschis geamul larg; era o dimineaţă de aprilie şi aerul tare şi răcoros ar fi trebuit să îi facă bine. A continuat să se simtă rău, dar nu a dat nici un fel de importanţă acestui fapt. Cu trecerea orelor însă a devenit alarmat. La un moment dat a văzut un coleg luând o pastilă de multivitamine şi s-a gândit să ia şi el. În următoarele minute a simţit că ameţeşte foarte tare, nu mai poate să respire şi inima îi bate cu putere. ,,Am făcut infarct”- s-a gândit plin de teamă. Acest gând nu a făcut decât să îi mărească frica. A rugat colegul să îl însoţească până la doctor. Cu greu a ajuns acolo deşi nu era departe, simţea că fiecare pas va fi ultimul, iar senzaţia de sufocare şi tahicardia (bătăi repezi ale inimii) sporeau. Din cauza senzaţiei de sufocare a refuzat să intre în cabinet şi a stat pe o bancă la aer (avea impresia că acolo respiră mai bine). Într-un târziu a ieşit asistentul medical şi i-a administrat tinctură de valeriană. Încet, încet criza s-a domolit şi lucrurile au intrat în normal (tocmai avusese primul său atac de panică). A plecat acasă cu taxiul şi totul a devenit rutină. A doua zi uitase de acest episod şi lucra ca de obicei. După o săptămână senzaţiile au reapărut şi lucrurile au luat-o razna. A început o alergătură pe la diverşi medici, care nu i-au prescris mare lucru. Stările de rău au început să se succeadă cu o frecvenţă din ce în ce mai mare şi fără o explicaţie logică. A renunţat la băutură şi o perioadă a fost mai bine, după care simptomele au apărut din nou. S-a lăsat şi de fumat, dar fără rezultat- simptomele au continuat. Se simţea din ce în ce mai rău şi avea atacuri de panică în magazine, pe stradă, în casă, în parc, când vorbea cu cineva etc. Pentru prima dată îi era frică să plece de acasă. Treptat s-a izolat. A început să evite locurile aglomerate. Apoi a mers pe stradă numai cu însoţitor, dupa care nu a mai iesit deloc (s-a instalat agorafobia). A trecut o perioadă şi şi-a pierdut soţia (a divorţat), serviciul, prietenii şi nu a rămas cu nimeni. Totul pentru el părea sfârşit. Nu mai putea să îşi cumpere de mâncare, să se ducă la doctor, într-un cuvânt- nu mai putea să părăsească locuinţa. Frica îi dădea tot timpul târcoale şi nu îi părăsea gândurile; avea vise terifiante din care se trezea mai obosit decât se culcase. Inima îi bătea atât de tare şi de neregulat încât se chinuia să stea treaz, în speranţa că îşi va putea controla şi regla pul-sul. Atunci când suna telefonul sau suna cineva la uşă simţea o gheară care îi strângea stomacul şi o arsură care îl lăsa fără putere. Ca el sunt sute de mii sau milioane de oameni care suferă de atacuri de panică şi/ sau agorafobie. Acest bărbat şi alţii ca el suferă de frică generalizată. Este acea frică prezentă de când te scoli şi până te culci. În cazul prezentat mai sus, simptomele urmate de frică sunt rezultatul abuzului de alcool, tutun şi al alimentaţiei haotice, combinate cu îngrijorarea excesivă. Nu putea găsi explicaţii la ceea ce i se întâmplă şi acest lucru îl ducea la disperare. Problema sa dura deja de 10 ani şi nu îi vedea nici o rezolvare. Apoi a citit şi a aflat că există un tratament care îl poate ajuta să se recupereze. A învăţat rapid cum să înţeleagă frica şi să elimine cauzele atacului de panică. În timpul tratamen-tului, prin diminuarea sau dispariţia simptomelor, a obţinut răgazul necesar pentru ca mintea şi corpul să revină la stadiul de sănătate. Şi-a recăpătat încrederea în sine şi în timp (câteva luni) a redevenit din nou el.    

                          

                                 

         Unii specialişti susţin că atacul de panică este declanşat de un dezechilibru chimic la 

nivelul creierului şi că trebuie tratat numai cu medicamente, în timp ce alţii susţin că atacul de panică este consecinţa unor refulări ale dorinţelor în inconştient.

Ca să combaşi frica trebuie să aflii ce este, de unde vine, cum apare etc.Să ai încredere în tine, să accepţi situaţia ca atare şi să persişti în lupta pe care o s-o ducem cu frica pentru a-ţi asigura o vindecare pe termen lung.    Să începem cu începutul şi anume: ce cauzează un atac de panică. Există foarte multe păreri despre originea atacului de panică şi felul în care acesta poate fi tratat.  În practică am cunoscut un mare număr de persoane care au suferit/suferă de diverse forme de fobii şi în opinia mea (şi nu numai), atacul de panică este o combinaţie de mai mulţi factori printre care şi cei doi menţionaţi mai sus. În general atacurile de panică apar pe fondul oboselii excesive, a consumului de alcool, cafea, tutun, al subalimentării şi al stresului împins la extreme. În acelaşi timp însă, o mare contribuţie la apariţia fricii o au şi vinovăţiile de tot felul ,,păcatele” şi sentimentul de ruşine în cazul unor preferinţe sexuale mai aparte. O altă circumstanţă favorizantă a apariţiei fobiilor şi nevrozei este cea legată de existenţa unui membru a familiei (de obicei părinte), care suferă de o formă sau alta de nevroză.Dacă nu rezolvi mai întâi aceste probleme, nu rezolvi nici anxietatea.    

   Trebuie să lucrezi  treptat şi să elimini  din viaţa ta tot ceea ce este dăunător (tutun, alcool), să te înţelegi , să nu te judeci prea aspru şi să ajungi  la  pace interioară,  fie singur, fie cu ajutorul unui psiholog. Odată aceşti paşi făcuţi, trebuie să înţelegi frica şi senzaţiile pe care le simţi. Trebuie să alegi însă cu grijă ce fel de psihoterapie vei face. De exemplu, terapia cognitiv-comportamentală nu dă întotdeauna rezultate depinzând  de cât de bun sau nu este psihologul si mai ales ce fel de metodă aplica acesta. Foarte multi dintre psihotarapeuti se marginesc la a face exercitii de respiratie sau/si relaxari, ne dandu-şi de loc interesul in a explica cate ceva despre anxietate. Dacă psihotarapia este combinată cu prozac, zoloft, clordiazepoxid sau xanax (isrs, benzodiazepina) are toate şansele să fie o bătălie pierdută. Benzodiazepinele au fost introduse acum circa 30 de ani si  au fost prezentate fiind fără efecte adverse deşi sunt sedative. Treizeci  de ani mai târziu am aflat că ele cauzează efecte secudare şi că dau dependentă atât fizică cât şi psihologică. Benzodiazepinele sunt prescrise nu doar pentru problemele psihiatrice dar şi pentru problemele fizice ca relaxarea muşchilor. Benzodiazepinele funcţionează astfel: blochează nervii receptori din creier, ajutând la mascarea senzaţiei neplăcute ca în cazul atacului de panică. Problemele apar atunci când organismul se obişnuieşte cu medicamentul şi cere mai mult din acesta pentru a avea acelaşi efect terapeutic. Aici începe cercul vicios deşi organismul primeşte în continuare benzodiazepinele, ele nu mai au acelaşi efect din cauza obişnuinţei cu doza.

        În acest caz pacientul crede că anxietatea s-a accentuat şi merge la doctor... ca să mărească doza, pentru a putea controla simptomele. Mărirea dozei este o rezolvare de moment pentru că în timp organismul se va obişnui şi cu acea doză. Încet, încet pacientul începe să nu mai facă faţă anxietăţii fără medicament şi are tot timpul nevoie de el.: „Pe termen lung pacienţii care au fost trataţi cu imipramine gen Antdeprin, Deprinol, etc., sau medicamente placebo au obţinut aceleaşi rezultate ca aceia cărora li s-a prescris alprazolam. Anumite considerente de ordin medical, etic şi legal, asociate cu folosirea îndelungată al benzodiazepinelor, în special în ceea ce priveşte potenţialul de dependenţă, au condus la recomandarea utilizării cu intermitenţe, în doze mici şi pe termen cât mai scurt.” (Rickels 1987, Gorman şi Popp 1990, Gale şi Oakley- Browne 2000) Benzidiazepinele determină creşterea riscului de dependenţă, sedare, accidente industriale şi rutiere. În plus benzodiazepinele sunt asociate cu mortalitatea neonatală şi infantilă, atunci când sunt administrate în ultimele luni de sarcină sau în timpul alăptării. Benzodiazepinele sunt asociate cu fenomenele de sevraj şi reapariţia atacului de panică şi al anxietăţii, ca urmare a întreruperii administrării.

       Nu vreau să fiu înţeles greşit, nu am nimic împotriva medicamentelor din gama anxioliticelor,  dar cred că  ar fi bine ca ele să fie administrate doar la începutul tratamentului (atunci când pacientul este foarte slăbit şi nu poate lupta singur), după care trebuie reduse treptat, timp în care se pun în practică gândirea logică şi terapiile alternative despre care voi vorbi în această carte. Atunci când mă refer la dezechilibrul chimic nu mă refer neapărat la tratamentul cu anxiolitice, ci la lipsa de vitamine şi minerale care duc la degradarea neuronilor (toată lumea ştie că neuronii se distrug în cazul lipsei glucozei).